Alinerea pentru fericire

Fie că recunoaștem sau nu, fericirea este o categorie separată în viața noastră, și parcă e scris undeva în subconștientul tuturor:

„CAUTĂ FERICIRE”.

Dar… cine a zis asta, de fapt?

A fost cumva imprimat atât de bine în mintea noastră prin marketing?

Bea Coca-Cola = fericire.

Cumpără mașina = fericire.

Cumpără casa = fericire.

Căsătorește-te = fericire.

Fă copii = fericire.

Călătorește = fericire.

Apoi le încerci pe toate… și niciuna nu aduce o fericire care să dureze mai mult decât câteva clipe.

Deci, ce se întâmplă aici?

Hai să-ți spun eu, pentru că mi-am făcut din asta o carieră.

Sufletul este fericire — bucurie, recunoștință, plenitudine.

Când locuim în acest corp, frecvența noastră scade. De asta e atât de greu „să fii prezent”.

Când simțim fericire, simțim de fapt că suntem mai aproape de „acasă”.

Când căutăm să facem parte din ceva, de fapt căutăm doar starea de a fi întregi.

Dar niciodată nu regăsim exact acea stare pe care o căutăm — pentru că ne întoarcem complet la ea doar când părăsim acest corp.

Mai e un aspect: chiar și cât timp suntem în viață, putem lăsa corpul pe pilot automat și rătăci în alte lumi.

Ți s-a întâmplat vreodată să simți că unii oameni din jur sunt doar… roboți?

Sau poate chiar tu, într-o reacție de moment, te-ai privit din exterior și ai gândit: „asta n-am fost eu”.

Exact. Asta e funcționarea pe pilot automat a acestei mașinării complexe numită corp.

Și atunci, cum obținem fericirea?

Antrenându-ne mintea și sufletul.

Pentru că poți avea miliardul de dolari, familia perfectă, viața de vis cu călătorii non-stop — și totuși să rămâi cu aceeași minte, același corp, aceeași inimă.

Rămâi cu fundația ta interioară: cine ești tu în viața asta, pur și simplu.

Și dacă nu lucrezi constant la ridicarea acelui „nivel de bază”, totul va părea la fel imediat ce trece bucuria de moment.

Cum antrenăm mintea?

Cum antrenăm sufletul?

Cum antrenăm inima?

Ah… trei dintre subiectele mele preferate.