Ce să îmi doresc
Problema pe care o observ adesea în rândul oamenilor este că majoritatea nu știu ce să-și dorească.
Ei urmăresc scenariul standard: școală, job, familie, mașină, casă, pensie — și, poate, niște călătorii, dacă încă mai au sănătate sau sunt în viață până atunci.
Unii au norocul să vadă alte realități, dar nu își dau seama că acele realități sunt disponibile și pentru ei.
Sunt prea blocați în ei înșiși, deconectați de la sufletul lor, incapabili să devină conștienți de alegerile pe care le fac.
Așa că alegerile lor sunt în mare parte automate — venite din pilotul automat al corpului, din Eul format de programările subconștiente și trăsăturile de caracter.
De aceea, când încerci să ai o conversație reală cu cineva de acest fel, pur și simplu îți aruncă în față răspunsurile automate — aceleași programe care se repetă — și nu ai cu adevărat un interlocutor.
Pentru că sufletul lor nu este acolo.
Sufletul este cel care ascultă cu adevărat, ține spațiul, și este incapabil să judece — pentru că înțelege profund.
Așa că, majoritatea oamenilor nu au dorințe reale.
Unii au câteva dorințe, dar nu sunt definite, așa că nu se concretizează niciodată.
Pentru că „poate într-o zi voi avea şi eu bani” nu este o dorință.
O dorință este o viziune clară.
Când o iei în serios și o simți cu inima, ea devine un plan detaliat.
Începi să acționezi ca noua versiune a ta care ține acea dorință în minte în fiecare zi. Focusată. Iar puterea ta cu o dorință clară comprimă timpul.
O dorință reală apare de obicei doar atunci când cineva a suferit destul — când frica de schimbare devine mai ușoară decât gândul de a rămâne la fel.
Sau când „scenariul normal” nu mai pare corectă — dar asta presupune deja un nivel mai înalt de conștiință.
Vrei altceva.
Cauți activ acel altceva.
Și atunci îl vezi: meniul universului.
Totul este disponibil.
Ești liber să creezi.
Doar că nu știi ce.
Și atunci începe adevărata luptă între Ego și Suflet.
Dacă cineva a trăit o viață condusă de suflet, e mai ușor.
Dar dacă acea persoană abia s-a trezit, lupta este mai mare, pentru că Ego-ul are putere și încăpățânare.
Vechea programare este greu de schimbat.
Ego-ul trebuie să renunțe la identitatea sa veche, iar sufletul trebuie să creeze un nou Ego cu un scop nou — care să poată acționa și să rămână aliniat cu noul plan, să întruchipeze trăsături de caracter noi.
Asta înseamnă să stăpânești această mașinărie și să înveți cum să o conduci.
Să înțelegi că este responsabilitatea ta să o modifici cum dorești pentru a aduce în realitate noua ta dorință.
Dar… chiar dacă majoritatea oamenilor văd posibilitățile prin alții — și acum, mai ales prin social media care funcționează ca meniul universului — tot nu știu ce să aleagă.
Alege ceva.
Nu contează ce.
Definește câteva dorințe noi și mergi în direcția lor.
Așa vei descoperi cine ești cu adevărat și ce rezonează cu sufletul tău.
Mișcarea în direcția unei dorințe face ca dorințele reale să apară.
Te învață cine ești.
Cine devii.
Ce lecții aduc aceste dorințe.
Scopul vieții este lecția.
Descoperirea de sine.
Atât.
Creând dorințe și înaintând spre ele, te descoperi pe tine — pe sufletul tău — și înveți cum să folosești această mașinărie în favoarea ta.
Întrebări de autocunoaștere:
„Am dorințe reale?”
„Acționez din suflet sau pe pilot automat?”
„Ce aleg fără să-mi dau seama?”
Ia cu tine acest adevăr:
Sufletul tău știe exact ce vrea, dar Ego-ul e mai gălăgios. Așa că alege ceva, mișcă-te, și te vei întâlni cu tine.
Claritatea nu e ceva ce aștepți — e ceva ce creezi prin mișcare.
