Fixat pe: “aşa sunt eu”

Oamenii rămân adesea blocați în convingerea că „nu mă schimb”, „asta sunt eu” — și tocmai asta le ține viața pe aceeași pagină… fără să o întoarcă niciodată.

Trebuie să adopți convingerea că, oricum, ne schimbăm în fiecare zi.

Dar, într-adevăr, cantitatea de schimbare depinde complet de tine.

Apoi trebuie să faci „pagina următoare” cât mai clară, ca să nu-ți fie frică s-o întorci.

Necunoscutul ne ține blocați de atâtea ori.

Dar dacă ai claritate… atunci e ușor să mergi înainte.

De exemplu, la un moment dat, am decis să mă mut în Bali. Noi toți 5.

Nu călătorisem niciodată pe alt continent. Nu zburasem niciodată cu copiii.

Aveam tot timpul această convingere în cap:

„Mai bine să rămân pe același continent — dacă se întâmplă ceva grav, măcar pot ajunge acasă pe jos, chiar dacă durează. Mă voi întoarce acasă orice ar fi.”

Așa că eram blocată în convingerile:

„acasă = siguranță”, „oriunde altundeva nu e sigur”… atât de profund, încât aveam frici care izvorau din acele convingeri interioare și din familiaritate — frici care m-au ținut blocată 34 de ani în aceeași cameră.

Să nu mai zic că și mersul în parc cu 2–3 copii mi se părea un consum de energie atât de mare, încât aveam nevoie de două săptămâni ca să-mi revin.

Așa că… ce-am făcut?

(De multe ori facem asta pentru vacanțe, dar nu o numim conștient — doar simțim nevoia interioară.

Atunci de ce să nu aplicăm acest proces în fiecare categorie a vieții?)

Am început să fac Bali-ul… familiar.

Cum?

Am început să caut cazări, prețuri, recenzii ale altor oameni despre călătoria cu copii și viața în Bali.

Am simțit nevoia să văd cum arată străzile, dar nu găseam asta prea ușor.

Și când găseam, era foarte puțin.

Aveam nevoie de mult mai mult.

Trebuia să mă pot vizualiza mergând pe acele străzi.

Ăsta e unul dintre motivele pentru care acum postez mai multe videoclipuri cu străzi din Bali pe Instagram decât orice altceva — cum arată din mașină sau de pe motor — pentru că eu nu găsisem acest tip de conținut.

Asta era modalitatea mea de a satisface o nevoie pe care o aveam în trecut și gândindu-mă că poate și alți oameni au aceeași nevoie.

Huh. Acum îmi dau seama că pe atunci nici măcar nu aveam opțiunea de „căutare pe social media” în cap. Nu o foloseam, nici nu știam că există.

Foloseam doar YouTube și urmăream un singur cont al cuiva pe care îl cunoșteam și care locuia acolo.

Cât de mare este lumea… și totuși cât de mică poate fi în mintea noastră.

Așa că întreabă-te:

Cum pot face acest vis familiar?

Și notează toate modalitățile prin care poți face asta, ca să nu rămâi blocată cu doar două surse mici, așa cum am fost eu.

Cu cât poți integra mai mult, cu atât devine mai familiar. Cu cât devine mai familiar, cu atât se întâmplă mai repede.

Am avut și un termen.

Am început pregătirea primăvara, și până în toamnă… s-a „manifestat”.

(Manifestarea e doar… tu, aliniată. Toate părțile din tine. Ai multe părți.)

Fiecare pas a venit la momentul potrivit — deja trăiam acolo în mintea noastră.

Construiește un program în care chiar crezi că îl poți duce la capăt.

Asta mai ratează oamenii: își stabilesc lucruri imposibile, în care mintea lor nu crede.

Convingeri pe care deja le aveam prin experiență — și altele pe care a trebuit să le adopt:

• Viața cu copii e grea oriunde, deci… whatever.

• Viața se poate termina oricând, deci fă-o uimitoare.

• Sunt în siguranță oriunde.

• Suntem toți una, deci oriunde aș fi, sunt în siguranță.

• Acasă e planeta asta.

Gânduri pe care vreau să le am când sunt bătrână și pe moarte:

„Fuck yeah — am trăit!”

Sentiment: Sunt mulțumită.

Așadar… ești gata să-ți construiești cea mai nouă versiune a ta?

Urmărește dacă am lansat cursul sau vreo carte pe tema asta!

Te voi ghida prin întreg framework-ul — prin toate categoriile vieții — definind, identificând versiunea veche, instalând-o pe cea nouă, pregătindu-ți corpul să o primească fără să o saboteze, și exersând zilnic trecerea de la identitatea veche la cea nouă… în timp ce te simți bine făcând-o.