Pe 4 aprilie, miercuri, am ieșit la plimbare pe plajă. Am făcut o tură, apoi am mers la Carrefour. Voiam să mergem și la Jumbo, doar că eram deja obosiți. Am mâncat la Carrefour o salată cu pui și feta. Acasă ne-am uitat la Survivor și am mai făcut niște ochiuri pe la 10 seara și am mai mâncat cu capia în oțet și conopidă crudă, pâine. Ne-am culcat pe la 11:30.

Pe la 00:30 m-am trezit. Stăteam pe o parte și am simțit cum s-a rupt apa (nu mult, cât să umple un absorbant super) și cum aveam o senzație ca de ciclu. I-am spus soțului și m-am dus la baie să fac pipi. Și am mai simțit cum mai curgea. M-am șters și era un pic rozalie apa. Am început să am contracții imediat. Am rămas pe veceu ceva timp. A fost ok, să mă acomodez cu ele. M-am întors în pat ca să mai dorm între ele.

Eram pe toaletă şi m-am uitat la ceas. Era 4. Simțeam deja că aş avea nevoie de sprijin moral. Am sunat doula să vină. Contracțiile deveniseră mai profunde şi trebuia să ma concentrez mai serios pe respirație. Simțeam că am de ales: mă panichez că e ceva nou, sau aleg să rămân centrată. (De asta am ales să introduc în curs senzațiile asemănatoare naşterii ca să îți fie de ajutor să afli de dinainte cum se simte o naştere ca să nu alegi panica din cauza minții ce interpretează ceva nou ca pe un pericol şi care te face să te opui în loc să laşi liber - ceea ce cauzează durerea).

Eram încă pe WC. A ajuns pe la 5. Am mai stat pe WC. Doula a zis să se ducă soțul la Mega Image să cumpere suc de ananas și curmale. Am zis că nu. Simțeam că el e baza mea indiferent ce ar fi. Stătea pe lângă mine şi cronometra contracțiile, dar nu ştia când aveam şi punea cronometrul la ghici. S-a dus doua la magazin. Când s-a întors, ceea ce a părut o secundă, încerca să îmi dea să mănânc, doar că nu reușeam să înghit între contracții și aveam nevoie de gură să respir, să mă concentrez, și nu puteam cu chestia aia lipicioasă și super dulce în gură. Mă deconcentra de la respirație. Era mai important oxigenul.

Apoi m-am dus în pat să mai dorm. Erau dese contracțiile, la 2-3 min, după aproximările soțului. A renunțat la ele. Soțul meu a venit lângă mine în pat și a dormit. Îl auzeam cum sforăia. Am reușit să dorm și eu între contracții. Doula Carmen era în sufragerie, făcea un puzzle. S-a luminat de ziuă bine și ea m-a mai lăsat un pic să dorm, apoi a venit să mă trezească şi să mă încurajeze să mă ridic, să mergem prin casă, să fac câțiva paşi pentru a progresa mai rapid. Îmi era bine în pat. Contracțiile erau confortabile iar eu ma simțeam super relaxată, aşa, dormind pe jumate. Nu mi-a convenit. Am încercat să fac paşi dar nu era confortabil, contracțiile erau mai tari. Plus că mersul ma deconcentra şi mă scoatea din starea mea interioară de relaxare.

Aşa că am ales să stau pe minge, am pus un prosop pe ea. Aşa stăteam pe verticală, puteam facem mişcări de balans un pic, dar tot nu îmi era ideal, aşa că probabil tot nemişcată stăteam, nu ştiu să zic sigur, dar faptul că doula mi-a propus din nou să facem nişte paşi mă face să cred asta.

Am mers de două ori și aici deja a devenit un “blur”(ceață) (nu țin minte, eram foarte interiorizată)… că, cred că deja pe la ora 9-10, mă plimbam prin casă, dar nu am făcut decât câteva ture, că erau mai puternice contracțiile din picioare. Mă sprijineam pe Carmen la fiecare. Când îmi pierdeam controlul pe respirație la câteva, mi s-a întâmplat o dată apoi următoarele respira împreună cu mine ca să îmi mențină concentrarea. Au trecut 2-3. Ea îmi spunea să respir cu o voce foarte blândă și era ușor să mă reconectez la respirație. E fain un sprijin atunci când ai tendința să te pierzi în finalul fazei active.

Nu am avut decât câteva până a apărut senzația de împins. Simțeam să mă las în jos. Doula m-a întrebat ce simt. Am răspuns că cred că trebuie să împing. Am anunțat că plecăm spre maternitate. Am mai stat oleacă pe WC. Cum era aprilie, era frig şi aveam nevoie de nişte pantaloni, nu ştiu cine m-a ajutat să mă îmbrac. Am coborât două etaje, m-am urcat în maşină. Am ajuns repede, materinitatea era la 5 minute distanță.

Din momentul în care mi-a venit să împing, contracțiile intense au dispărut, s-a instalat alt mod de lucru al uterului, cu pauze mari şi contracții foarte fade de împins.

Medicul de gardă – o tipă frumoasă, blondă, tunsă fain scurt/mediu – m-a controlat și eram deja în expulzie. A venit cineva cu căruciorul, m-am dezbrăcat la baie mega în reluare singură și m-a dus sus în sala de nașteri. Era dat drumul la apă în cadă, dar abia se umplea. Era deja și doctorul acolo, o tipă din Anglia ce făcea schimb de experiența presupun, o moașă, și alte câteva persoane. Mi-au montat branula, să fie acolo.

O doamnă, nu ştiu dacă era moaşa sau asistenta, punea din când în când dopplerul pe mine printr-un sac de gunoi negru (în apă) ca să vadă bătăile inimii lui bebe.

Doula era în spatele meu, îmi făcea masaj la umeri și mă dădea cu ulei. Sergiu era în stânga, în spatele meu, mă mângâia pe cap, apoi ținea o mână pe umărul meu. M-am întors către el şi i-am zis: “ Să ştii că e ok, nu doare.”

Contracțiile mele erau scurte și nu apucam să împing cât voia doctorul – 8 secunde să țin de 3 ori. Abia apucam să fac două. Dar o făceam eu și pe a treia. Cât de degeaba era asta.

Nu durea deloc. Parcă mai aveam un rest mic de caca de făcut. Bebe putea fi simțit la scăfârlie. Cică era blond, dar credeam că e o glumă. Am pus și eu mâna și era așa ceva moale și fin, nu semăna cu un cap. Nu avuseseră timp să mă dea cu ulei când eram în afara căzii și medicul încerca repetat să mă dea așa în apă. Cica ținea mușchiul de la perineu bine. (Cine s-a antrenat toții ani cu “the pubococcygeus muscle”? (În sarcină nuuu!))

Mi-au băgat niște vitamine ca să am putere, după ce au discutat că nu am mâncat. Medicul tot zicea că trebuie să facă epiziotomie și să îi aducă trusa. Apoi, ca să ies din apă și să nasc pe masă (erau motivatoare să împing mai repede, ca să evit epiziotomia, că ştiu că nu vreau nimic din toate astea. Ştiam că glumesc, totuşi era deranjant, nu motivant).

A încercat o moașă să îl împingă pe bebe prin apăsarea fundului uterin, dar nu îmi plăcea. Am refuzat de 2 ori, au mai aşteptat, dar s-au uitat la ceas. La 1 începea tura de consultații. Pe motivul de “stres fetal” , până la urmă au împins și doctorul și moașa împreună și a ieșit instant. A fost ca o înțepătură de țânțar mai puternică, a durat o secundă. Am simțit imediat cum a ieșit capul, apoi s-a întors și au ieșit și umerii într-o secundă și tot restul. Era deja bebe pus pe mine. L-am masat imediat pe spate. Au pus o păturică și a prins culoare.

Au dat drumul la apă imediat și a trebuit să ies cu bebe în brațe. M-am suit pe masă, cu picioarele ridicate, ca să vadă daunele și să livrez placenta. A tăiat Sergiu cordonul după ce era deja alb. Am pus și eu mâna să mă asigur că nu mai pulsează. M-am rupt vaginal pe stânga și o labie pe dreapta, care au fost nevoie să fie cusute, și încă una mică care nu a necesitat coasere.

A ieșit placenta, nici nu am simțit. Nu am simțit nici contracții pentru ieşirea placentei. Mi-a zis medicul că e la ieșire și să împing un pic. Cică era frumoasă. Ruptura vaginală nu a durut la cusut. Am discutat dacă să lăsăm cea labială așa sau nu. Mie nu îmi păsa în momentul ăla, aşa că au decis ei sa coase cu un pic de anestezie locală. M-a deranjat cea labială un pic, dar eram fascinată de bebe, încât nu dădeam atenție la altceva. Eram în apogeul hormonilor de îndragostire. Natural fiind tot procesul, hormonii meu au funcționat de minune.

Nu știu cât a durat totul. Cred că încă eram acasă pe la 10 dimineața, apoi la 12:30 l-am născut pe bebe. Pe la 14 și ceva eram în cameră. Soțul îl avea pe bebe în brațe, în drum spre cameră. Eu, în cărucior cu liftul. Doula a stat cu mine. Apoi soțul meu s-a dus să cumpere niște chestii și să aducă de la mașină bagajele.

Cât a ținut doula bebeluşul, am făcut un duș, asistată de soț. E o măsură de prevenție indicată după naştere, să nu cumva să amețeşti. A usturat câteva momente la primul pipi, (dădusem şi cu apă concomitent) dar nu mai rău ca de obicei după sex, câteodată.

Bebe era un pic agitat noaptea, am zis ca era prea linişte. Am dat drumul la tv pe sonor mic şi s-a liniştit. În burtă e multă gălagie de la toată activitatea organismului.

Am ieșit după 2 zile pe propia răspundere, că nu ne puteam odihni de la întreruperile repetate din partea personalului divers. A fost îngrozitor câtă foială poate exista. De dimineața de la 6 începe treaba. Curățenie, mâncare, doctorul meu pt verificare lohii şi observarea zonei, doctorul neonato pt verificare bebe, cântărire, iar schimb de prosoape, hârtie igienică, iar mâncare, asistenta aduce eventualele medicamente de rutină pt mamă. Practic nu apuci să închizi ochii, că iar vine cineva.

Notes postpartum:

Lohiile - ca de ciclu ca de a treia - a patra zi.

Picioare umflate mai tare ca în sarcină vreo săptămână

Burta dezumflată

Durere spate două - trei zile până se obişnuieşte corpul cu centrul de greutate mutat

Degetele de la mână dezumflate în două-trei zile.

Bebe a început să fie interesat de supt a 4a zi, avea şi icter (am refuzat lampa). Îi storceam colostrul (laptele galben) în guriță.