360° Motherhood Evolution

Și dacă nu te dilați?

Depinde în ce caz.

Conteză cine îți zice asta, când, în ce faza erai.

A pornit totul cu o inducere? Sau poate la primul semn de începere a nașterii ai și fugit la spital? Sau ai ajuns poate prea rapid la spital în timpul travaliului?

Pur şi simplu colul are ritmul lui propriu şi este direct influențat de condiții. NU există o rețetă standard, şi nu există un ritm greşit şi unul corect.

Cel mai frumos ar fi să scurtezi timpul de stat la spital, ca să nu apuce nimeni să îți zică asta vreodată. Cum? Pleci cât mai târziu spre spital şi petreci cât mai mult din travaliu acasă.

Hai să le luăm pe rând.

A pornit nașterea cu o inducere?

Atunci când nașterea se vrea pornită cu o inducere, de cele mai multe ori corpul nu este pregătit. Și orice metodă de inducere nu funcționează. Nu te dilatai. Nu e momentul potrivit pentru corp și îți dă semne clare că „nu!”. Dacă medicii nu respectă asta, de obicei bagă în cezariană, că au așteptat „destul”. Cel mai normal și logic ar fi să dea drumul acasă și să lase travaliul să se pornească natural, singur, atunci când e momentul potrivit pentru corpul și bebelușul tău.

La primul semn de începere a nașterii ai și fugit la spital?

La primul semn ai fugit la spital.

Fie că ți-a fost frică, sau ai avut presiuni din partea soțului, în mare parte din neștiință, ai ajuns mult prea repede la spital. Aici, se verifică stadiul travaliului – dilatația – și pot fi două cazuri:

Primul în care era doar o contracție falsă, de antrenament, care se întâmplă în săptămânile dinaintea nașterii, și colul tău e închis complet, iar travaliul natural adevărat nici nu a început.

Al doilea e că e travaliul adevărat, dar erai prea la început. Când ajungi prea repede la spital, nu are chef să te aștepte nimeni. Așa cum prima naștere durează cel puțin 12 ore, la spital nu se așteaptă atât, și ca motiv să scape de „pacientă” mai repede se pune eticheta „nu te dilați” și te duce eventual în cezariană, după ce se încearcă oxitocină sintetică (refuză oxitocina sintetică).

Ce era de făcut? Te duci acasă. De obicei te externează la cerere dacă dilatația e mică sau inexistentă. Sau ceri tu să te duci acasă. Nu te ține nimeni cu forța. Refuzi frumos inducerea, augmentarea etc. Spui pur și simplu: „ok, mă întorc mai târziu. Știu că acasă mă pot relaxa și o să înaintez mai repede cu travaliul.”

Ai ajuns prea rapid în timpul travaliului la spital.

Dilatarea e unică la fiecare femeie. Ritmul ei la fel. Unele femei se deschid 1 cm în 7 ore și 9 cm într-o oră. Sau complet invers. Nu există o regulă fixă. Ritmul dilatării este la fel de unic ca și femeia în sine. (Vezi mai jos un video cu un exemplu)

Atunci când schimbi locul – de acasă la spital – oricum se produce o stagnare. Ai nevoie să te liniștești înapoi, să te relaxezi, iar asta e cam greu în condițiile unui spital, mai ales spital de stat. Mai pui și controalele vaginale repetate, presiunile verbale din partea personalului medical „hai, hai, mai repede”, eventual alte femei care urlă prin apropiere. Toate astea indică frică pentru corpul tău. N-ai cum să te pui cu programele din ADN. La primul semn de „pericol” imaginar sau real, corpul pune pauză totală la naștere, mai ales în primele stadii ale travaliului. Uneori, nici oxitocina sintetică nu funcționează când femeia e în defensivă. Nu e un mediu sigur pentru a aduce un bebeluș pe lume. Nu e un mediu sigur ca femeia să intre în cea mai vulnerabilă stare din viața ei. Pur și simplu. Corpul te apară şi pe tine si pe bebe prin programul asta. Singură, fără soț pe post de protecție, într-un loc complet nou, cu persoane necunoscute care fac și presiuni în diferite moduri.

Relaxarea e ingredientul principal la o naștere. Relaxarea deplină.

Când femeia are locul potrivit, oamenii potriviți, libertatea de mișcare, acces la hrană și apă, drumuri până la toaletă, se poate relaxa complet, iar colul de deschide in ritmul lui, în atâtea ore de câte are nevoie, iar nașterea… se întâmplă frumos, simplu, ușor.

Vezi video-ul. Este o altă variantă de normal. A stat 20 ore cu dilatație mică, fără avansare clară, apoi in 2 ore a ajuns la dilatatie maximă. Atenție : 10 cm e doar un număr subiectiv, se măsoară cu degetele moaşelor. Iar fiecare mamă se deschide mai mult sau mai puțin în funcție de cât are nevoie bebe. 10 e doar un indicator de dilatație maximă (când bebe are destul loc să coboare prin col) şi nu sunt centimetri ficşi.

Iar bebe avea 4,3 kg. Se poate şi aşa. Important e să ai sprijinul corect în jurul tău şi respectare de ritm propriu.