360° Motherhood Evolution
Asocieri pozitive pentru o naştere frumoasă, fără durere
Mersul la baie
Antrenamente
Dormitul în avion
Poziții
Sex
Asocierile pozitive funcționează în două direcții:
Mental — pentru că începi să atribui nașterii trăsături precum simplitatea, ușurința și frumusețea;
Fizic — pentru că îți familiarizezi corpul cu senzații asemănătoare celor din timpul nașterii, făcându-le cunoscute și simple.
Până acum ai asociat nașterea cu un eveniment de care îți e teamă, de care abia aștepți să scapi.
Ai auzit mereu doar lucruri negative despre naștere — fie că a durut, fie că s-a terminat prin cezariană.
Sunt multe femei cărora le este atât de frică de o naștere naturală, încât aleg direct cezariana, fără să stea prea mult pe gânduri.
Frica devine atât de mare, încât pare mai ușor să predai controlul cu totul, decât să te confrunți cu necunoscutul. Dar această alegere, deși pare mai sigură pe moment, vine adesea cu un preț — fizic, emoțional și uneori profund interior.
Nașterea nu este menită să fie o luptă sau o amenințare. Este un proces natural, pentru care corpul tău a fost perfect creat.
Când ai încredere în tine și știi ce se întâmplă în corpul tău, frica dispare…
și nașterea devine exact ce a fost concepută să fie: o trecere, o întâlnire, un proces fiziologic complet automat şi simplu.
În filme, nașterea începe mereu cu ruperea apei și cu țipete — imediat, pe tot drumul până la spital și apoi pe tot parcursul travaliului.
Dacă propria ta mamă nu a avut o naștere reușită, atunci aceasta a devenit prima ta amprentă legată de naștere, chiar dacă erai doar un bebeluș. Subconștientul tău a înregistrat totul — informații la care revine automat. Și mai ales dacă mama ți-a povestit cât de greu i-a fost să te nască.
Ai crescut cu povești urâte despre naștere din toate direcțiile, iar asta te-a programat să îți fie și ție frică.
Poate că și la serviciu ai colege întoarse din concediul de creștere a copilului, care au împărtășit experiențe nu tocmai reușite — unele chiar traumatizante.
Fără să vrei, în mintea ta există deja „programe” despre ce înseamnă o naștere.
Chiar dacă știm că experiențele altora nu sunt ale noastre, tot apare teama — pentru că n-ai auzit și de povești frumoase.
Vreau să știi că ele există. Şi o să te pun să le citeşti.
Sunt multe femei care:
– fie au crescut în medii neutre, fără să audă nimic negativ despre naștere, nefiind condiționate să o perceapă ca pe ceva rău — și au avut experiențe rapide, ușoare, uneori chiar fără durere,
– fie au lucrat cu ele însele, și-au rescris credințele, au înlocuit toate acele programări negative cu informații corecte, pozitive — și și-au creat propriile nașteri frumoase, cum sunt şi eu. Doar că eu am mers mai departe: nu îmi doream doar o naştere perfectă şi frumoasă, dar şi nedureroasă.
Așadar, dacă ai crescut cu asocieri negative despre naștere… cum putem crea unele pozitive ca să rescriem în mintea noastră ce înseamnă o naştere?
Vom vorbi despre ce senzații poți asocia cu nașterea.
Pentru că nu știi exact la ce să te aștepți, cum se simte o naștere, vom face exerciții care reproduc fidel unele părți ale procesului nașterii.
Astfel, vei învăța din timp ce înseamnă nașterea — și, când va veni momentul, îți va fi deja familiară, ușoară. Frumoasă.
Despre ce asocieri este vorba?
Mersul la baie
Antrenamente
Dormitul in avion
Poziții
Sex
Poveşti frumoase
Vizualizarea poveştii proprii
Mersul la baie
Pentru că mergi la baie zilnic, și pentru că procesul seamănă cu cel al nașterii — e tot un fel de expulzie, împinsă de niște mușchi — este un exemplu de proces pe care corpul tău știe să îl facă automat. Ai încredere deplină că știe să facă asta, pentru că ai făcut-o toată viața, de nenumărate ori, și niciodată nu ți-a spus nimeni că ar fi greu, dificil, chinuitor sau traumatizant. Nici nu ai auzit povești horror despre mersul la baie care să te facă să îți fie frică.
Cu excepția unor cazuri când ai mâncat ceva care nu ți-a priit sau la care ești alergică și defecarea devine mai dureroasă, mersul la baie pentru numărul 2 a fost mereu simplu și ușor. Uneori chiar te întrebi dacă ai făcut, pentru că stăteai pe telefon și nici nu ai observat. Atât de ușor și automat se întâmplă, încât nici nu trebuie să fii prezentă cu mintea — corpul își face treaba singur.
Acest grad de încredere trebuie transferat și procesului nașterii.
Știi că nașterea este alcătuită din două mari părți: travaliul și expulzia.
În travaliu, uterul începe să se pregătească și să tragă cu mușchii lui pentru a deschide colul, treptat. Cu fiecare contracție, mai trage puțin, mai deschide.
Când s-a făcut loc, începe expulzia — momentul în care uterul împinge bebelușul în jos și aceasta „masează” treptat zona, pentru a deschide canalul vaginal ușor, natural, frumos.
Când spun „masează”, mă refer la mișcarea naturală de du-te-vino: în sus și în jos. Acest masaj, prevăzut prin designul natural al nașterii, este menit să pregătească trecerea. Totul e gândit să se întâmple treptat, lin.
Așa cum ai răbdare când mergi la baie, la fel trebuie să ai răbdare și la naștere.
De multe ori, răbdarea lipsește din partea personalului medical (ei sunt la serviciu, au și alte treburi, nu pot să te aștepte doar pe tine — e de înțeles), așa că încearcă să grăbească procesul. Să se întâmple totul mai repede. Ca să plece și ei mai repede.
Dar la fel cum nu poți defeca în 1 minut când toți te așteaptă să plecați din casă, la fel e și la naștere. Dacă ești grăbită sau presată, procesul nu doar că se încetinește, ci se poate bloca complet. Și, la fel ca acasă în cazul statului pe veceu, îl reiei mai târziu, când te simți din nou în siguranță.
Diferența e că la spital, dacă nu e evident că a început travaliul, rar te trimit acasă. De obicei îți propun oxitocină artificială ca să pornească „forțat” nașterea. Asta duce, în multe cazuri, la nașteri traumatizante. Corpul tău nu era pregătit.
Tot ce nu este natural și lăsat liber poate deveni traumatizant.
Asta nu înseamnă că oxitocina nu funcționează niciodată — sunt cazuri în care își face efectul rapid. Dar acelea sunt situații în care corpul era deja aproape pregătit.
Dezavantajul oxitocinei este că provoacă contracții forțate, intense din prima. Sunt puternice, agresive, impuse corpului. Nu ai timp să te adaptezi. Contacțiile sunt la fel de intense şi nu permit pauzele naturale cerute de corp.
Contracțiile naturale cresc treptat în intensitate. Ai timp să te obișnuiești. Nu le percepi ca dureroase — doar ca niște valuri noi, o contracție simplă de muşchi, ca la genoflexiuni repetate.
Nașterea nu este durere. E mișcare. E contracție.
E un mușchi care trage și împinge. La fel ca mușchii picioarelor în timpul unui antrenament. Tot o contracție. Diferența e că aici, senzația apare într-un loc nou.
La fel ca mersul la baie: mușchii trag în jos și apoi împing în afară. Exact același mecanism.
Antrenamentul acestei asocieri are două părți:
1.Asocierea nașterii cu o senzație simplă și ușoară
2. Practicarea respirației pentru conectare și deschidere
1.Asocierea nașterii cu o senzație simplă și ușoară
Când te așezi pe vasul de toaletă, lasă telefonul deoparte și:
-Simte senzația avansării,
-Simte cum corpul tău împinge singur în momentele în care este pregătit,
-Simte cum corpul tău face asta automat, fără efort conștient,
-Simte cum, uneori, corpul îți cere o mică împingere, exact când el are nevoie, deseori nici nu are nevoie,
-Simte lejeritatea acestui proces,
-Simte contracțiile ușoare ale mușchilor care fac posibilă eliminarea.
Când și cât de des?
În fiecare zi, de câte ori mergi la baie — cu cel puțin o lună înainte de naștere — și în paralel cu celelalte exerciții practice.
Prin acest exercițiu, observând zilnic cum se comportă corpul tău, ai și oportunitatea de a înțelege mai clar ce alimente sunt compatibile cu tine și care nu.
Ori de câte ori mănânci ceva la care ai un grad de intoleranță sau o ușoară reacție alergică, procesul defecării va deveni dureros, greoi sau prelungit.
Desigur, excludem mai întâi conflictele emoționale. Dacă știi că mănânci doar ceea ce îți face bine și totuși ai dificultăți, poate fi vorba de o situație în care nu te simți în siguranță. Despre acest aspect vom vorbi în detaliu în secțiunea Codul Vindecării.
2.Practicarea respirației pentru conectare și deschidere
Un alt exercițiu pe care îl poți face în timp ce “se întâmplă treaba” cu numărul 2 la baie este respirația de expulzie.
Este esențial să asociezi această respirație cu nașterea, pentru că te antrenează să rămâi deschisă la „ieșire”. Să-ți asculți corpul, să-l ajuți doar atunci când îți cere cu adevărat o mică împingere și să menții zona complet relaxată.
Să nu te încordezi. Să nu “te ții”. Ci să te concentrezi pe a rămâne relaxată și deschisă, indiferent de… factorii exteriori sau interiori.
Factori exteriori
Știi deja: dacă auzi un zgomot brusc sau intră cineva în casă pe neașteptate în timp ce ești la baie, corpul tău pune instant pauză pentru câteva secunde, până trece senzația de stres.
La naștere, e la fel — doar că efectul poate dura minute întregi, mai ales dacă stresul vine dintr-un tușeu vaginal, cuvinte dure sau atingeri neașteptate.
Poți exersa cu soțul tău: roagă-l să intre uneori peste tine la baie fără să anunțe, doar ca să practici menținerea relaxării și deschiderii în ciuda întreruperilor.
Gândește-te cum e să faci nr. 2 într-un aeroport, într-o casă străină, sau în vacanță. E inconfortabil, nu? Și totuși, cunoşti şi senzația aceea când nu ai de ales, pentru că ai trecut de un punct critic, iar corpul își face treaba indiferent şi simți că “te scapi” şi e imposibil să te mai ții.
Unele persoane nu pot merge la toaletă deloc cât sunt plecate de acasă, pentru că nu se simt în siguranță. Nu e spațiul lor. Dacă te numeri printre ele, exersează să mergi la baie și în locuri necunoscute. Acest antrenament îți dezvoltă o stare de lejeritate esențială și în timpul nașterii.
Exact așa este și nașterea. Corpul tău știe ce are de făcut, chiar și când tu ai vrea să amâni momentul.
1.Faza în care simți că vine, dar încă poți amâna
Cunoști acea senzație când îți vine să mergi la toaletă, dar nu e momentul potrivit — ba e ocupat, ba ești în oraș și n-ai unde. Corpul tău știe să se oprească, iar senzația se retrage temporar. La fel se întâmplă și în travaliu: în această primă parte, procesul poate fi întrerupt ușor de factori externi — stres, teamă, oameni în jur care te deranjează, mediu nesigur. Corpul simte că nu e momentul și se oprește. Contracțiile se pot rări sau slăbi. Totul reintră în flux abia când te simți din nou în siguranță și te relaxezi.
Faza în care simți că vine, dar încă poți amâna.Cunoști acea senzație când îți vine să mergi la toaletă, dar nu e momentul potrivit — ba e ocupat, ba ești în oraș și n-ai unde. Corpul tău știe să se oprească, iar senzația se retrage temporar. La fel se întâmplă și în travaliu: în această primă parte, procesul poate fi întrerupt ușor de factori externi — stres, teamă, oameni în jur care te deranjează, mediu nesigur. Corpul simte că nu e momentul și se oprește. Contracțiile se pot rări sau slăbi. Totul reintră în flux abia când te simți din nou în siguranță și te relaxezi.
2.Faza în care corpul preia complet controlul și nu mai ai de ales.
Exact ca atunci când, în cele din urmă, corpul decide că trebuie să elimine — chiar dacă nu ești acasă, chiar dacă n-ai confort. Asta e punctul de cotitură. Din momentul în care începe expulzia, corpul tău intră într-un automatism profund. Nu mai poți controla, raționaliza sau amâna nimic. Totul curge de la sine. Pur și simplu, nu mai poți opri procesul. În naștere, această fază e condusă 100% de corp, iar tu devii martora unei forțe primordiale care lucrează prin tine.
Când ai reușit și ai ajuns la veceu în cazul în care efectiv te scăpai pe tine și era musai să ajungi undeva să îți lași corpul să își facă treaba — sentimentul de eliberare, că s-a încheiat și ai reușit, e mega asemănător. Doar că, la naștere, sunt și hormonii dragostei care fac totul să fie și euforic.
E greu de crezut să fi ajuns până la vârsta asta fără să fi avut măcar o dată o situație în care “era să te scapi pe tine” — și totuși ai reușit să ajungi la toaletă la timp. E un moment triumfător.
Nah, asta e încheierea naşterii. Aşa se simte. Doar că ajungi cu triumful în brațe.
Factori interiori
Uneori, în timpul expulziei, atunci când capul bebelușului întinde țesuturile din zona perineului, poate apărea o senzație inconfortabilă - acel cerc de foc despre care mai auzi — uneori și o frică de rupere.
Exact în acel moment, cum mi s-a întâmplat și mie la a doua naștere, este crucial să te concentrezi pe a rămâne deschisă.
Frica activează instinctul de autoapărare — iar în loc să lași deschis, începi fără să vrei să închizi, să strângi, să opui rezistență.
Tocmai de aceea ne antrenăm — ca să putem rămâne în deschidere și relaxare chiar și atunci când apar senzații intense, externe sau interne.
Tocmai pentru că eu m-am antrenat, mi-a fost ușor când am simțit acel “cerc de foc” să mă concentrez să mențin zona deschisă. Durează câteva secunde, dar sunt importante. Așa am născut un bebe de 4,3 kg cu perineu intact (piele perfectă, fără fisuri), de s-au mirat și apreciat toți cei prezenți: asistentele, moașele, doctorul, doula. (Era și soțul cu primul copil în marsupiu, cu noi, în camera de naștere, pentru că am ales un spital privat care permite asta. Și da, au rămas cu mine peste noapte și am dormit toți în aceeași cameră de spital).
De aceea ne antrenăm să rămânem deschise.
Chiar dacă cineva intră sau iese din cameră.
Chiar dacă ești observată de câteva perechi de ochi (pe care, de fapt, nici nu le observi că ești pe treaba ta — eu nu știu să îți zic câți erau — cred că vreo 3–4 din personalul medical și 3 ai mei).
Chiar dacă cineva pune mâna pe tine, fie că e tușeu vaginal, fie că te atinge cu un doppler să vadă bătăile inimii bebelușului. Nu o să bagi de seamă, că te-ai antrenat.
Acest exercițiu de respirație şi concentrare de a rămane deschisă merge mână în mână cu vizualizarea prezenței unor persoane necunoscute în jur, oameni care intră și ies din sala de naștere.
Ne antrenăm să ne păstrăm centrul.
Să ne păstrăm atenția pe ce avem noi de făcut.
Să rămânem deschise și să respirăm.
Atrăgând și menținând atenția pe respirație și pe zona pelviană permanent deschisă, rămâi în interiorul tău — acolo unde trebuie să fii în timpul nașterii — și în același timp, permiți corpului să-și facă treaba.
Tu doar îi ții spațiul.
Important este să nu îți ții respirația. Ai nevoie de oxigen în timp ce corpul tău lucrează mai mult ca de obicei. Ținerea respirației cu forța în timpul împingerii => încordează zona pelviană și poate provoca rupturi sau epuizare. Dacă nu simți să faci asta, nu acorda atenție ghidajului medicului în acele momente. Tu naști și simți ce e în corpul tău, nu medicul. Tratează indicațiile ca pe o sugestie, nu ca pe un ordin.
Dar ne antrenăm pentru a asocia o lejeritate maximă acestui proces.
Să-l facem familiar.
Și să căpătăm încredere că putem.
Cum e mai exact această respirație?
Cu gura relaxată, deschisă, inspiri pe nas și expiri pe gură, lung.
Când simți că apare impulsul natural de eliminare, lasă o expirație lungă și sonoră. Nu un sunet forțat, ci unul moale, grav, care curge odată cu aerul:
„aaaah…”, „oooh…”, „mmmm…” — orice iese natural, pe un ton jos.
Sunetul are un efect profund: aduce atenția în corp, dar în alt loc față de expulzie, tocmai ca să lași zona pelviană liberă și relaxată.
Când păstrezi gura deschisă și maxilarul relaxat, și perineul tău se relaxează automat.
Există o legătură directă între gură și pelvis — şi nu doar că sunt ambele deschideri vitale ale corpului.
Tensiunea într-una creează tensiune și în cealaltă.
Relaxarea într-una permite relaxarea și în cealaltă.
Această conexiune între gură și pelvis nu e doar metaforică, ci fiziologică. În corpul uman, aceste două zone — gura (inclusiv maxilarul) și planșeul pelvian (inclusiv perineul) — sunt conectate prin fascie, nervi și reflexe neuromusculare. Ele se influențează reciproc.
Când îți încordezi gura, strângi din dinți sau ții maxilarul blocat, sistemul tău nervos interpretează că ești într-o stare de stres sau de apărare. Automat, și mușchii pelvieni se încordează. Corpul „se închide”, ca un mecanism de protecție. Dar nașterea are nevoie de opusul: deschidere, curgere, relaxare profundă.
De aceea, vocea joasă, gura deschisă și buzele moi sunt indicii că tot corpul e într-o stare de curgere — și în special, că pelvisul este deschis și pregătit să lase bebelușul să coboare.
Poți observa această legătură și invers: dacă încerci să relaxezi conștient zona pelviană, vei simți că se înmoaie și maxilarul.
Această relație a fost observată și folosită din vechime de moașe tradiționale și a fost confirmată în ultimii ani inclusiv în metodele moderne de pregătire pentru naștere — de la hypnobirthing până la yoga pentru naștere.
Să fiu sinceră, nu țin minte dacă vocalizam ceva în cea de-a doua naștere pentru care m-am antrenat cu această metodă. Dar știu sigur cât de tare eram înauntrul meu, cu ochii închişi şi mă concentram să țin gura relaxată și zona pelviană relaxată, să rămân deschisă și să las să iasă bebelușul cu ușurință, în ciuda faptului că simțeam acel cerc de foc, care… până la urmă… nu e mare chestie şi durează doar câteva secunde… E doar pielea exterioară foarte întinsă. Și am trecut cu brio. Şi poți şi tu.
De ce sunete joase?
Vibrațiile sunetelor joase nu sunt doar zgomote care par ciudate şi stângace în primele dăți când practici, ci sunt un instrument de reconectare profundă cu corpul.
Aceste vibrații se simt în piept, în pelvis și în osul sacru. Nu doar că le simți, dar le auzi și le „trăiești” în tot corpul, ca o undă de energie care curge prin tine. Ele îți aduc atenția din minte direct în corp, acolo unde ai nevoie să fii în timpul expulziei.
Sunetul jos are și un rol de ghid interior: dacă iese fluid, liber, e un semn că și corpul e relaxat, că totul curge.
În acest fel, sunetul te ghidează, te autoreglează și te ajută să rămâi deschisă. Cu fiecare expir lung, profund, cu tonalitate joasă, relaxezi nu doar gura și maxilarul, ci întreg perineul.
Este o formă de auto-susținere blândă, care vine din interior și pe care o poți practica oriunde. E simplă, naturală, și extrem de eficientă.
Când și cum practicăm respirația de conectare şi deschidere?
Aceste exerciții le poți practica pe rând în primele vizite la toaletă din următoarele zile, până când ajungi să le faci pe toate într-o singură tură. Depinde și de cât timp petreci pe vasul de toaletă. Dacă vizitele sunt scurte, practică-le pe rând.
Dacă ai și momente mai lungi, poți exersa câte puțin din fiecare — și vei observa cum procesul devine mai ușor și mai rapid atunci când te conectezi la corpul tău în aceste moduri.
Repetă-le zilnic, ori de câte ori mergi la baie.
Scopul este ca mintea și corpul tău să asocieze expulzia cu relaxarea, cu ușurința și cu încrederea.
Să înțeleagă că nu e nevoie să controlezi procesul, ci doar să fii prezentă, să fii alături de corpul tău, sprijinindu-l prin simplul fapt că îi lași spațiu să își facă treaba.
Toată această practică creează o memorie corporală.
Când vei intra în travaliu, nu va mai fi ceva necunoscut.
Corpul tău oricum știe deja ce are de făcut, dar acum şi mintea ta ştie.
Iar tu vei putea trece prin acest scurt moment în timp cu prezență, calm și încredere.
Antrenamente fizice
Mai precis, asocierea nașterii cu antrenamentele fizice cu intervale, în care faci câte un exercițiu timp de 30–50 secunde, cu pauză de 10–15 secunde între ele.
În afară de faptul că e important pentru sănătate și longevitate să utilizăm corpul pentru ceea ce a fost creat – mișcare, antrenamentele ne ajută pentru naștere în câteva moduri:
1. Îți demonstrezi ție că poți face ceva intensiv, intenționat dificil pentru câteva minute
2. Încapeți încrederea că poți duce o contracție pentru cele 40–50 de secunde de exercițiu
3. Încapeți încredere în inimă
4. Asociem ușurința, ritmul, munca, intensitatea, respirația, contracțiile şi eliberarea de la naștere cu antrenamentele.
1. Îți demonstrezi ție că poți face ceva intensiv, intenționat dificil pentru câteva minute
La fel cum explic și în asocierea precedentă, uterul are mușchi. Contracțiile pe care le simțim în timpul nașterii sunt doar contracțiile mușchilor uterului. Dacă noi ne familiarizăm înainte cu ceea ce înseamnă o contracție a unui mușchi din corp, fie că e el biceps sau bulan :)), o să înțelegem mai ușor că și contracția uterului se simte ca un mușchi care lucrează și nicidecum ca o durere. Uterul nu ajunge să lucreze la fel de tare ca la un antrenament intens de la care faci și febră musculară. Doar că e ca un exercițiu pe care îl tot reiei mai mult de jumătate de oră. La un moment dat devine cel mult… deranjant, pentru că intensitatea crește, iar intervalele de muncă se întâmplă de la sine. Noroc că avem hormonii care susțin nașterea să se simtă mult mai lejer decât un antrenament adevărat. Dacă acei hormoni sunt susținuți cu un mediu în care te simți în siguranță și nu ești întreruptă prea des, nu poți da greș.
2. Încapeți încrederea că poți duce o contracție pentru cele 40–50 de secunde de exercițiu
Dacă ai făcut vreodată un antrenament acasă cu intervale, o alergare pe intervale sau chiar un mers mai rapid cu pauze de mers lejer, îți va fi ușor să asociezi această senzație nașterii.Și chiar dacă te apuci abia acum să vezi cum e un antrenament de 5 minute ca să stai să observi ce înseamnă o contracție a unui mușchi, tot îți va fi ușor să asociezi această senzație nașterii.
O contracție în travaliul natural durează în medie între 30 și 90 de secunde, în funcție de faza travaliului în care te afli:
La începutul travaliului (faza latentă): 45-30 secunde, cu pauze de 30-5 minute,
În travaliul activ: 60-45 secunde, cu pauze 5-2 minute
În faza de tranziție (cea mai intensă, înainte de expulzie): 90-60 secunde cu pauze 2 minute - 30 secunde
Între contracții, ai pauze de 5-3 minute la început, care devin mai scurte (2-1 minute) pe măsură ce travaliul avansează.
Exact ca la intervale. Exact ca în sport:
pauză – muncă – pauză – muncă.
Dacă ai facut de cateva ori un antrenament cu exerciții intense pe intervale, știi deja că poți face față și unei contracții.
La fel ca la antenamentele cu intervale, aceste pauze sunt importante — îți permit să te odihnești, să te recentrezi, să respiri.
Dacă îți antrenezi mintea și corpul să colaboreze, poți percepe contracțiile mai degrabă ca valuri de lucru decât ca durere.
Singura diferență e că nu alegi tu când să muncești mușchiul, ci face asta singur, ca și în cazul defecării. Te apucă când te apucă. Știe corpul mai bine. Totuşi are programele astea în el de mii și mii de ani transmise prin ADN. Nu eşti doar tu. Sunt şi milioanele de femei minunate care au născut înaintea ta. Ai toată puterea, înțelepciunea şi experiența lor în tine.
3.Încapeți încredere în inimă
În sarcină, inima lucrează mai intens pentru că:
Ai mai mult sânge în corp (volumul sanguin crește cu până la 50%)
Ai de irigat un uter, o placentă, un bebeluș în dezvoltare.
Ai mai multe substanțe de filtrat prin rinichi.
Mai multă muncă. Mai multe bătăi. Mai mult efort.
Ritmul cardiac matern în travaliu și mai ales în timpul expulziei poate fi comparat cu unul întâlnit la efort fizic intens, adesea în intervalul 120–160 bpm (bătăi pe minut), cu intervale frecvente de peste 110 bpm și uneori chiar peste 170 bpm în timpul împingerii.
Corpul tău se adaptează.
La fel ca în sport. Dacă urci un deal sau faci genuflexiuni — inima bate mai repede. E normal.
Ce e aiurea e să interpretăm orice bătăi în plus ca pericol.
Aici apare capcana fricii.
Oare câți dintre oameni fac sport ca să vadă pe pielea lor cât de tare bate inima în diferitele situații și să se simtă confortabil cu asta?
Frica de tensiune crescută – și abuzul medical
Tensiunea crescută e una dintre cele mai des invocate motive că nu poți naşte natural.
Și da — dacă tensiunea este mereu persistentă și asociată cu alte simptome grave, se investighează. Dar…
În foarte multe cazuri, o tensiune ocazional crescută e doar un semnal al corpului că:
– ești stresată,
– te-ai agitat înainte de control,
– ai urcat scările până la cabinet,
– ai fost în trafic si te-au enervat cativa,
– nu te simți în siguranță la cabinet, că deh, mergi acolo doar ca să îți zică de riscuri, probleme și alte un milion de analize care sparg pușculița în continuare.
Și ce se întâmplă de multe ori?
Ți se bagă frica în suflet. Ți se spune că e periculos. Că „mai bine cezariana, să nu riscăm” sau orice altă frază asemănătoare, și mai insistentă pe măsură ce avansezi în vizite și se apropie data nașterii.
Frica e prima care înflorește cel mai repede în mintea oricui, dar mai ales când ai şi un bebe în burtică.
Și când la fiecare vizita la cabinet doar despre probleme se vorbeste… corpul intră în alertă. Tensiunea chiar crește. Dar nu pentru că corpul tau „nu e capabil să nască”. Ci pentru că esti oprită de atâtea ori să ai încredere în corpul tău.
Deci cum te ajută antrenamentele?
Fie că e o plimbare energică acum în sarcină, sau poate ai mai alergat cândva, sau măcar ții minte orele de sport din școală, e necesar să vezi cum inima ta știe să lucreze și la intensități mai mari.
Fă sport nu doar ca să te menții în formă, ci ca să înveți cum funcționează corpul tău când îl lași să lucreze intens. Ca să nu te mai sperii de o bătaie rapidă de inimă, de o respirație accelerată sau de un val de căldură. Ca să te simți acasă în propriul corp, chiar și în momentele intense.
4.Asociem ușurința, ritmul, munca, intensitatea, respirația, contracțiile şi eliberarea de la naștere cu antrenamentele.
Cum facem această asociere?
A. Un mod de a asocia o contracție de mușchi cu contracțiile nașterii:
Încordează și ține încordat un mușchi la alegere — poate fi bicepsul, mușchii fesieri (o bucă sau ambele), cvadricepsul (bulanul/coapsa), chiar abdomenul dacă ți-e confortabil. Stai pe un scaun și fă acest exercițiu: ține încordat mușchiul ales timp de cel puțin 30 de secunde sau antrenează-te treptat să ajungi la 30 de secunde.
Asta face și uterul tău: ține încordat mușchiul lui.
B. Un alt mod de a face un antrenament este să ieși la o plimbare. Mergi cât mai intens timp de 1 minut, apoi mergi lejer 20–30 secunde, apoi iar mergi intens. Și tot așa pentru câte minute poți. Crește minutele totale în timp.
Pe bandă de alergare, pe bicicletă statică sau o bicicletă eliptică — toate sunt bune pentru acest antrenament, ca să îți câștigi încrederea în corpul tău și să asociezi nașterii intervalele mai intense și bătăile tari ale inimii.
Deci nu e vorba să te apuci tu de sport acum, în sarcină, ci să faci de câteva ori nişte sesiuni scurte, doar ca să asociezi conştient treaba asta cu nașterea.
C. Încearcă un antrenament de câteva ori, fie că îți lucrezi brațele sau picioarele. Nici nu trebuie să fie mai lung de 5 minute. Ideea e să fii prezentă în corpul tău și să te uiți, să simți cum se încordează mușchii tăi în mod repetat și să îți imaginezi că așa se simte și uterul tău.
Important este să alegi un workout pe intervale
Caută antrenamente low impact pe YouTube, sau speciale pentru femei însărcinate. Low impact înseamnă că nu include exerciții în care trebuie să sari, exercițiile implicate sunt liniștite și pe loc.
Cuvinte de căutare:
low impact circuit training, low impact interval training, workout for pregnant woman, pregnancy workout, 5 minute workout interval training.
Ritmul nașterii vs. ritmul antrenamentului – același tipar, scop diferit
Atunci când începi un antrenament cu intervale, corpul tău e mai încet, nu are chef, tu ai prefera să faci altceva… şi totuşi continui.
După 10–15 minute, corpul tău s-a încălzit şi începi să te simţi confortabil, că merge mai uşor, e ca “o maşinărie mai unsă”, ca “o maşină cu rodajul făcut”. I s-au uns încheieturile şi acum nu mai scârţâie nimic, e mai fluid, exerciţiile mai uşoare, începe să se simtă comfortabil şi bine.
După alte câteva minute, începi să simţi că oboseşti, transpiri, începe să fie mai intens. Bătăile inimii sunt mai mari, abia aştepţi pauza ca să te odihneşti.
În timpul exerciţiului, te concentrezi pe respiraţie ca să poţi să mai faci câteva repetări deşi arde muşchiul.
Când ai terminat, te simţi minunat, victorioasă că ai reuşit şi azi să faci ceva care nu e tocmai uşor, dar nu poţi zice nici că e greu.
Ritmul naşterii e incredibil de asemănător, doar că e întins pe o durată mai mare.
Începe lent, corpul se obişnuieşte, apoi creşte intensitatea, pauzele sunt mai mici, iar efortul pe fereastra de lucru mai mare. Te concentrezi pe respiraţie ca să distragi atenţia de la muşchiul care lucrează mai intens.
Dar nu doare. E doar un muşchi care face sport de unul singur. Iar la sesiunea asta de antrenament primeşti cadou un bebeluş.
De câte ori e necesar să lucrezi la această asociere?
De câte ori simți că e nevoie și simți că s-a instalat încrederea în corpul tău.
De oricâte ori îți vine frica de naștere, încordează un mușchi și amintește-ți că doar despre asta e vorba în uterul tău.
Exersarea acestor tipuri de antrenament de asociere dintre contracțiile nașterii și contracțiile oricărui alt mușchi din corp te ajută să înțelegi că o naștere poate fi ușoară și nicidecum dureroasă. Cu cât exersezi mai des, cu atât creezi asocieri mai clare și reușești să ștergi din mintea ta convingerile negative despre naștere.
Asta înseamnă să normalizezi stările intense din corp, ca să nu le mai percepi ca un pericol — nici în sport, nici în naștere, nici în anxietate.
Urmează în zilele următoare să adaug aici următoarele asocieri pozitive.
Între timp, ia şi te apucă de ceea ce ai aflat până acum - ca să obții naşterea pe care ți-o doreşti. Dorința fără acțiune rămâne în stadiul de dorință.
Dacă vrei să iei legatura direct cu mine, scrie-mi oricând în chat-ul din dreapta jos.
Ultimul update: 24 Iunie 2025
©Blending Rainbows 2024.
All rights reserved.