360° Motherhood Evolution

De ce există rupturile la naştere?

Dacă ai această frică de rupturi vaginale sau exterioare ale țesutului pielii din zona intimă, trebuie să cunoști cauzele pentru care apar aceste rupturi. Înțelegând cauzele, frica se diminuează considerabil și chiar dispare, dacă faci antrenamentele pe care le-am practicat și eu pentru a împinge un bebeluș de 4,3 kg fără nici măcar o micro-fisură.

Cauzele care pot duce la rupturi:

—Nu te afli într-un mediu în care să te simți în siguranță.

—Nu știi să te deschizi total și nu ai practicat asta.

—Strângi exact când nu trebuie țesuturile, pentru că apare un pericol exterior sau imaginar.

—Medicii sau moașele „te asistă” cu un „cot în burtă” / apăsarea fundului uterin pentru a scoate bebelușul de urgență.

—Nu ai cea mai bună poziție, care să deschidă la maximum canalul de naștere / deschiderea vaginului.

—Se intervine cu o tăietură din oficiu (epiziotomie) pentru: a mări canalul, pentru a „micșora daunele fisurilor naturale”, ce pot fi „mai grave”, sau pentru că așa e procedura standard a spitalului.

Nu te afli într-un mediu în care să te simți în siguranță

Acesta e primul criteriu la care insist a fi cel mai important. Nașterea fiind un proces intim, când nu te simți într-un mediu în care poți să te relaxezi complet, canalul de naștere nu se poate deschide complet.

Nu te afli într-un mediu în care să te simți în siguranță

Așa cum descriu în cartea „Naștere fără durere – Asocieri”, este foarte important să ne antrenăm pentru partea de expulzie prin exercițiul de a rămâne deschisă în ciuda a tot ceea ce se întâmplă jos. Așa cum am pățit și eu la a doua naștere, trăind inelul de foc pe pielea mea, m-am concentrat enorm pe a rămâne deschisă, deși reacția mea automată ar fi fost să mă autoprotejez prin încordarea zonei. La fel de importantă a fost și poziția – am adoptat una naturală în care vaginul se poate deschide total, în genunchi.

Strângi exact când nu trebuie, pentru că apare un pericol exterior sau imaginar

Într-o poziție în care ești cu toată zona la vedere, eventual te mai și unge doctorul cu ulei în zona ta intimă, te poți simți aiurea și asta nu te lasă să te relaxezi total, ci să te protejezi prin „închiderea zonei”. Știi că atunci când stai pe veceu și apare o sperietură, corpul tău reacționează prin închidere. Doar că, în cazul nașterii, nu poate împinge înapoi toată treaba, dar poate bloca și amâna trecerea. Tot corpul tău simte că nu ești chiar în siguranță și atunci încearcă să amâne cât se poate, strângând țesuturile ușor. Pe când procesul de naștere poate să fie deja foarte avansat, iar bebelușul iese în ciuda amânării tale.

Medicii sau moașele „te asistă” cu un „cot în burtă” / apăsarea fundului uterin pentru a scoate bebelușul de urgență

În continuarea frazei de mai sus, medicii pot observa amânarea corpului tău, țesuturile care țin, și să „asiste” ieșirea mai rapidă a bebelușului prin împingerea cu forță. Atunci când corpul tău nu era pregătit, e clar că vor avea loc niște rupturi, mai mici sau mai mari, în funcție de cât de tare țineau țesuturile.

Nu ai cea mai bună poziție, care să deschidă la maximum canalul de naștere / deschiderea vaginului

În unele cazuri, poziția poate fi cea care determină deschiderea maximă a canalului de trecere. Așa cum explic fiecare poziție în parte în carte, unele sunt mai avantajoase decât altele. Cel mai mare dezavantaj în nașterea într-un spital ale cărui proceduri standard nu le cunoști este să te oblige la poziția standard de expulzie, cea în care stai pe spate. Chiar dacă ești întinsă total, la 45 de grade sau pe lateral întinsă, zona ta este presată dintr-o parte. Fie că pe terminația coloanei, fie pe șold, zona pelviană nu se poate deschide complet. În unele nașteri, e ok și iese totul cum trebuie, dar în altele nu este destul.

Epiziotomia

Se intervine cu o tăietură din oficiu pentru:

a mări canalul,

pentru a „micșora daunele fisurilor naturale” ce pot fi „mai grave”,

sau pentru că așa e procedura standard a spitalului

Tăietura poate avea mai multe situații:

procedură standard despre care nu ai știut că se execută indiferent, ca măsură preventivă;

nu s-a discutat pentru că nu ai știut să o incluzi în detaliile discutate cu medicul înainte sau în „planul de naștere”;

fie se face după o observație a medicului că nu este destul loc și o face fără să te anunțe pe moment.

Există două feluri de tăieturi: dreaptă și pe lateral. Au anumite avantaje și dezavantaje, dar ce trebuie să reții este că toate se vindecă.

Avantajul suprem al tăieturii naturale pe care o face corpul singur este că se rupe exact unde trebuie, unde există presiunea și în forma care îi trebuie. Aceasta se vindecă cel mai curat și mai bine.

Sunt mai multe tipuri de fisuri naturale: unele sunt mici, altele necesită coasere. NU DOARE, pentru că îți face un anestezic local, plus hormonii naturali care există acolo și care au făcut toată zona să fie mai puțin sensibilă decât o simți în mod normal.

La prima mea naștere frumoasă, fără durere, am avut și eu fisuri, dar nu le-am simțit și nu m-au deranjat. Cauza?

Stăteam în cadă, în apă, la un spital privat, în fund, într-un unghi de 45 de grade, cu picioarele pe laterale, în expulzia care a durat vreo oră. Nu au mai avut răbdare ei. Nu s-a gândit nimeni să schimb poziția, care nu mă avantaja deloc, pentru că nici contracțiile nu le mai simțeam. Așa că au grăbit ieșirea, apăsând pe uter, sub stomacul meu. A ieșit bebe ca din tun printr-un perineu care nu era deschis total — chiar am „ținut strâns”, pentru că m-am speriat. Totuşi nu a durut. Am simțit fix ca o înțepătură de țânțar. O milisecundă.

Am avut o ruptură vaginală și o labie care au necesitat coasere. Nu am simțit nimic — nici când s-au rupt, nici durere după ce s-au rupt. Hormonii sunt puternici și amorțesc zona destul de bine. Doctorul mi-a făcut și o anestezie super locală. S-au vindecat ușor și repede. Nașterea primului meu bebeluș a fost frumoasă, fără durere, în ciuda unor detalii — poziția și rupturile. Chiar nu au contat. Eram în al nouălea cer. Dar asta nu înseamnă că nu am dus aceste învățături în antrenamentele pentru a doua naștere și a treia, care au ieșit de-a dreptul perfecte. Doar datorită îndepărtării fricilor și schimbării convingerilor despre naștere, prin antrenamente, cunoștințe și încrederea dobândită în propriul meu corp.

Deci cum putem preveni rupturile?

💛 1. Alege un mediu în care te simți în siguranță.

Frica, lipsa de intimitate, prezența persoanelor necunoscute, a controalelor pot împiedica deschiderea totală corpului. Cu cât te simți mai în largul tău, cu atât corpul tău va lucra liber.

💛 2. Fii atentă la poziția ta.

Evită, pe cât posibil, poziția întinsă pe spate în expulzie. Poziții ca ghemuit, în genunchi, lateral sau sprijinită pe partener ajută pelvisul să se deschidă și reduc presiunea asupra perineului. Citeşte în ebook detalii despre poziții şi cum ne familiarizăm cu ele ca pregătire pentru naştere.

💛 3. Lasă expulzia să se întâmple în ritmul ei.

Cu cât împingi mai lent și mai conștient, cu atât țesuturile au timp să se întindă fără să se rupă. Ascultă-ți corpul și nu te grăbi la împins. Menține deschiderea mereu, antrenează această abilitate cu exercițiile din “Naştere fără durere-Asocieri”

💛 4. Practică respirația și relaxarea maxilarului.

Gura relaxată înseamnă pelvis relaxat. Sunetele joase și expirul lung ajută la menținerea zonei moi și flexibile. Găseste detalii în antrenamentele din Asocieri.

💛 5. Ia în calcul masajul perineal.

Poate fi un exercițiu util în ultimele săptămâni de sarcină. Ajută țesuturile să devină mai elastice și să se obișnuiască cu senzația de întindere. Află dacă ți se potriveşte din explicațiile detaliate din ebook.

💛 6. Antrenează-ți mintea.

Folosește afirmații și vizualizări pozitive. Înlocuiește frica de rupturi cu încredere în corpul tău. Află aici cum ne ajută afirmațiile: https://blendingrainbows.com/nastere-fara-durere-raspunsuri-cum-ma-ajuta-afirmatiile-sa-am-o-nastere-fara-durere

💛 7. Discută deschis cu echipa ta medicală.

Spune-le clar că vrei să eviți tăieturile de rutină. Şi că vrei să respecți ritmul natural al corpului tău, chiar dacă asta înseamnă să prinzi un schimb de tură al medicilor şi al moaşelor. Dacă ții musai să naşti cu medicul tău acesta va face tot posibilul să se finalizeze naşterea ta în timpul serviciului lui. Include aceste detalii în planul tău de naștere.