360° Motherhood Evolution

Rana tăcută a bărbatului exclus de la naștere

Atunci când bărbatului i se ia rolul de protector în timpul nașterii, ceva profund se rupe în el.

Când nu are voie să fie acolo, să-și susțină femeia, să o țină de mână, să-i creeze spațiul sacru de siguranță — în cel mai vulnerabil moment din viața ei — trăiește o rană tăcută, dar adâncă.
O rană pe care o va purta, adesea, toată viața.

Aceasta este una dintre cele mai subtile și mai profunde suferințe din experiența masculină:

Să nu poți fi acolo când femeia ta are cel mai mult nevoie de tine.

Să nu-ți poți juca rolul natural de apărător, sprijin, stâlp.

Cel care rămâne infipt în realitate și face acțiunile fizice necesare pentru ca planul nașterii să fie respectat — conform dorințelor femeii pe care o iubește.

Fie că are de pus ultimele lucruri în bagaj, de pregătit mașina, de pus aleze pe banchetă…

Fie că face pachetul cu curmale și suc de ananas pentru travaliu, duce bagajele, conduce prudent, cu atenție la fiecare contracție și la fiecare denivelare de pe drum…

Fie că se ocupă de acte la maternitate, vorbește în numele tău, veghează ca procesul nașterii să fie respectat de personalul medical, protejează spațiul de persoane străine sau de frați mai mici care vor “la mami”…

Toate acestea sunt acțiuni sacre.

Rolul unui bărbat în timpul nașterii este la fel de important ca cel al femeii care naște.

Femeii trebuie să i se creeze un spațiu intim, sigur, în care să se poată abandona între cele două lumi.

Iar bărbatul rămâne pe planul terestru, unde e nevoie de acțiune, protecție, claritate.

Când acest rol îi este interzis, bărbatul este dezbrăcat de puterea lui masculină.

Nu pentru că nu o are, ci pentru că sistemul i-o ia — subtil, din obișnuință sau dintr-o politețe oarbă — și îl transformă în spectator la propria viață.